Caută     
    ŞTIRI       CANAL TV       ANUNŢURI       HARTA       CONTACT
 Stiri - National
Subiecte Titularizare 2019. Cum arată subiectele la examenul de TITULARIZARE
În 2019, Ministerul Educației a scos la concurs 4.319 posturi pentru perioada nedeterminata, dintre care 3.091 de posturi sunt dedicate pentru scolile din mediul urban si 1.228 pentru scolile din mediul rural.

Pentru posturile de la Titularizare 2019 s-au inscris 30.145 de profesori, iar asta inseamna o concurenta de 7 profesori pe loc.

SUBIECTE TITULARIZARE 2019. Calendar examen, afisarea subiectelor si depunerea contestatiilor:

17 iulie 2019 – proba scrisa pentru examenul de Titularizare 2019;
23 Iulie 2019 – Afisarea rezultatelor de la examenul pentru Titularizare 2019;
23-24 iulie 2019 – Depunerea contestatiilor Titularizare 2019 la inspectoratele scolare si trimiterea lor catre centrele de evaluare;
30 iulie 2019 – Afisarea rezultatelor finale la Titularizare 2019;
31 iulie 2019 – Repartizarea candidatilor cu media de repartizare minimum 7.
Titularizarea pentru profesori este examenul ce le permite sa se angajeze pe perioada nedeterminata intr-o scoala. Pentru a se titulariza, candidatii trebuie sa obtina minimum nota 7 atat la examenul scris, cat si la inspectia la clasa in profilul prostului.

Pentru a deveni suplinitor, angajare pe perioada determinata, candidatii trebuie sa obtina minimul nota 5 atat la proba scrisa, cat si la inspectia in profilul postului.

Sursa: antena3.ro
adaugat pe 17/07/2019 06:35
DETALII
Lansarea Poiectului 'PICNIC LITERAR ÎN MUNȚI'
Comunicat de Presă

Sâmbătă, 13 iulie, ora 11:00
, va avea loc lansarea proiectului cultural „Picnic literar în munți” implementat de Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad, ce are ca fundament promovarea lecturii în rândul copiilor și apropierea acestora de cultură. Proiectul integral se va desfășura în perioada 15 iunie-15 noiembrie 2019 și are la bază un program de educație alternativă oferit de instituția culturală, în colaborare cu Școala Gimnazială „Dimitrie Negruțiu”, Pogonești, și Școala Gimnazială „General Aviator Inginer Gheorghe Negrescu”, Fruntișeni.
În „Anul Cărții”, într-un context în care cultura scrisă nu mai face parte din preocupările prioritare ale copiilor, din motive diverse, în special din cauza lipsei unei instituții de cultură funcționale care să valorifice vocația lecturii în rândul tinerilor, proiectul cultural „Picnic literar în munți”, propune o serie de activități cultural-educaționale și instructiv-interactive care pun în centrul atenției cartea, ca obiect al cunoașterii. Structurat ca un circuit turistic de șase zile, în perioada 21-26.07.2019, cu mai multe popasuri culturale și picnicuri literare, în zona montană din Moldova, Bucovina și Transilvania, proiectul implică 20 de copii proveniți din comunele Pogonești și Fruntișeni, din județul Vaslui, ce vor fi coordonați de un bibliotecar, un muzeograf, trei cadre didactice și un fotograf și are ca scop promovarea culturii scrise prin stimularea apetitului pentru lectură al beneficiarilor. În acest interval se vor derula activități de vizitare a caselor memoriale ale scriitorilor români Calistrat Hogaș, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță și Nicolae Labiș. De asemenea, în cadrul itinerariului sunt incluse Muzeul Lingurilor „Ion Țugui”, Muzeul Arta Lemnului, mănăstirile Neamț, Agapia, Văratec, Humor, Voroneț, Moldovița și alte obiective turistice cum ar fi Cetatea Neamțului, Salina Cacica, Rezervația Pietrele Doamnei, Cheile Moara Dracului, Lacul Roșu și Cheile Bicazului.
Picnicurile propriu-zise de lectură și creație literară au ca scop dezvoltarea abilităților de înțelegere și exploatare a textelor scrise, promovarea valorilor culturii românești – scriitori români și operele acestora – și nu în ultimul rând, valorificarea aptitudinilor creative ale copiilor participanți prin alcătuirea albumului „Copiii munților” ce va fi lansat în toamnă. Picnicurile vor fi animate de jocuri interactive astfel încât procesul instructiv-educativ să obțină un feed-back pozitiv.
În cadrul circuitului turistic, persoanele responsabile vor susține lecții cu caracter mixt într-un spațiu natural motivațional care să-i ajute și să-i încurajeze pe copii să se autocunoască, să se exprime liber, să se dezvolte, să dobândească stima de sine, să-și descopere talentele, să le exploateze constructiv.
Programul de educație alternativă se bazează pe interdisciplinaritate într-un cadru extrașcolar inedit, în care pedagogia muzeală se realizează prin recunoașterea și prețuirea valorilor culturale, literatura se dobândește prin lectură și creație literară, istoria se definește prin descoperirea evenimentelor istorice și a personajelor care și-au pus amprenta asupra țării și a poporului român iar geografia și educația fizică prind contur prin drumeții, identificare și localizare în spațiu a zonelor parcurse.
Astfel, activitățile diverse incluse în programul de vacanță permit atât socializarea, asimilarea și aprofundarea unui univers lax de cunoștințe cât și întreținerea condiției intelectuale, prin lectura de loisir, în contact direct cu natura. În același timp, picnicurile literare urmăresc formarea de cititori fervenți, prin cultivarea interesului și dragostei față de carte, stimularea și dezvoltarea potențialului creativ al acestora.
Proiectul cultural „Picnic literar în munți” este inițiat de Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național în cadrul sesiunii de finanțare II 2019, aria tematică PROMOVAREA CULTURII SCRISE. Valoarea totală a proiectului este de 55000.00 lei, din care 49500.00 lei reprezintă finanţarea nerambursabilă din partea Administrației Fondului Cultural Național și 5500.00 lei - contribuţia Consiliului Județean Vaslui și a Muzeului „Vasile Pârvan”, Bârlad.

Lansarea proiectului va avea loc la sediul central al Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad iar accesul publicului este gratuit.

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național; Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

WebSite





Sursa: Organizatori: dr. Mircea Mamalaucă, bibl. Valentina Fornea, Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad


adaugat pe 09/07/2019 00:35
DETALII
Ştefan cel Mare şi Sfânt- patronul spiritual al județului Vaslui
A intrat în tradiţia autorităţilor locale, după 1989, ca în fiecare an, la 2 iulie, când se comemorează trecerea în eternitate a marelui domnitor Ştefan cel Mare, să fie omagiat aşa cum se cuvine cel care a fost numit Soarele Moldovei. În rândurile de mai jos, prezentăm succint câteva consideraţii asupra acestui conducător de excepţie din istoria românilor.
Această personalitate complexă simbolizează forţa creatoare a poporului român și lupta sa pentru păstrarea fiinţei statale. De altminteri, efigia domnitorului este omniprezentă pe meleagurile vasluiene şi nu numai.
Ştefan cel Mare a fost fiul lui Bogdan al II-lea şi nepot al lui Alexandru cel Bun. Devine domn în aprilie 1457, după ce înfrânge pe rivalul său, Petru Aron, la Doljeşti, pe Siret, la 12 aprilie, apoi la Orbic, în ţinutul Neamţului, la 14 aprilie. Este înscăunat ca voievod pe Câmpia de la Direptate, de lângă Suceava şi a fost uns cu mir de mitropolitul de atunci, Teoctist. A fost cea mai lungă domnie a unui conducător autohton, iar Moldova a avut cea mai mare întindere, cu un sistem de apărare format din cetăţi strategice construite în interior și exterior, pe Nistru, Vasluiul fiind atunci în centrul ţării.
Într-adevăr, această zonă a intrat pentru totdeauna în cartea de aur a istoriei naţionale prin eroicele fapte de vitejie săvârşite de oastea românească condusă de viteazul voievod în memorabila bătălie de la Podul Înalt din 10 ianuarie 1475, numită de N. Iorga „Termopilele Româneşti”, comparând această victorie cu cea a grecilor împotriva perşilor, iar istoricul Constantin C. Giurescu a apreciat-o „drept cea mai mare biruinţă câştigată de creştini asupra turcilor până la asediul Vienei din 1683”.
Ştefan cel Mare a fost fără îndoială, cea mai puternică personalitate a românilor din secolul al XV-lea. El rămâne un model al poporului în slujba căruia şi-a pus calităţile sale excepţionale de organizator, diplomat şi comandant de oşti cu urme adânci în istoria patriei noastre. Strălucita sa domnie s-a desfăşurat într-o perioadă când ameninţarea otomană era tot mai mare şi se impunea concentrarea tuturor eforturilor pentru apărarea libertăţii şi independenţei ţării. Marele voievod a înţeles just cerinţele epocii şi s-a sprijinit pe păturile de bază în consolidarea ţării. În timpul domniei sale târgurile şi satele vasluiene ca de altfel, întreaga Moldovă, dobândesc o dezvoltare social-economică, politică şi culturală deosebită, cunoscută în istoria civilizaţiei româneşti sub numele de epoca ştefaniană.
De altminteri, însuşi marele domnitor considera Moldova o „Poartă a creştinătăţii” în scrisoarea circulară trimisă marilor puteri europene la 25 ianuarie 1475 :…”Dacă această Poartă va cădea, întreaga creştinătate va fi în mare primejdie” …Victoria de la Vaslui şi alte bătălii susţinute de marele voievod au împiedicat expansiunea Islamului la nordul Dunării.
Pe plan intern, a iniţiat măsuri menite să întărească puterea centrală, să contribuie la dezvoltarea economică, la creşterea capacităţii de apărare a Moldovei – domnia sa, fiind perioada de apogeu a afirmării românilor în evul mediu. N. Iorga arăta că domnitorul ”a găsit o ţară de lemn şi a lăsat-o de piatră”. Marele voievod a poposit în repetate rânduri la Vaslui, unde avea curţile domneşti, iar moşia târgului îi aparţinea, ceea ce explică în mare parte de ce Vasluiul conservă cele mai multe legende referitoare la Ştefan cel Mare. Dintre acestea, amintim pe aceea legată de Movila lui Burcel situată la 20 Kilometri de reşedinţa judeţului unde se organizează anual manifestări cultural–artistice.
De asemenea, acţiunile sale militare şi politice aveau drept scop întărirea credinţei ortodoxe, fiind un mare ctitor de biserici şi mănăstiri cărora le-a făcut numeroase danii. Amintim dintre ele, mănăstirea Putna, numită ”Ierusalimul neamului românesc”, Voroneţ şi biserica Sf. Ioan din Vaslui, construită doar în patru luni de zile (aprilie –septembrie 1490), aşa cum ne relevă pisania de la intrare în această ctitorie ştefaniană. Este demn de semnalat faptul că în fiecare zi la vecernie în mănăstirile de la muntele Athos se pomeneşte numele binecredinciosului Ştefan, iar biserica catolică l-a considerat un „atlet al lui Hristos“.
Din vremea sa se află trei steaguri, cu imaginea Sfântului Gheorghe, omorând balaurul ce simboliza pericolul otoman, unul se află la Muzeul Militar Central din Bucureşti, altul la Putna şi al treilea la mănăstirea Zografu de la muntele Athos. Steagul din Capitală a fost supus recent unui proces de restaurare care a durat mai bine de şapte ani. Iniţial, broderia a fost lucrată din mătase, dublată cu o ţesătură din in. Suportul de mătase s-a degradat de-a lungul vremii şi a fost înlocuit de către călugări, din neştiinţă, cu o catifea de calitate inferioară care a afectat starea originară a piesei. Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, el fiind simbolul armatei şi birunţei militare (1).
De altminteri, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, a hotărât în 1992 canonizarea şi trecerea marelui voievod în Sinaxar, în rândul sfinţilor, alături de Constantin Brâncoveanu şi fiii săi. Ziua sa de prăznuire este în fiecare an la 2 iulie, când a trecut la cele veșnice şi au loc manifestări omagiale în judeţ. Ca orice muritor, neîndoielnic, marele voievod a făcut şi greşeli, a omorât fără “judeţ” pe boierii trădători în târgul Vasluiului, în 1471, precum Isaia vornicul, Negrilă paharnicul şi Alexa–stolnicul, a avut trei soţii legitime, dar a fost un mare erou al ortodoxiei prin luptele sale de apărare a credinței și civilizaţiei creştine, personalitatea sa intrând în mentalul colectiv la puţin timp după moarte. Recent un sondaj desfăşurat în rândul românilor, l-a situat pe primul loc între personajele cele mai iubite din Istoria Neamului.
A dominat istoria Moldovei aproape o jumătate de secol şi fascinanta sa personalitate l-a determinat pe marele istoric N. Iorga să-l caracterizeze cu următoarele cuvinte: ”Domn adevărat…Iubitor de Ţară şi Neam, Într-însul găsise poporul român cea mai curată şi deplină icoană a sufletului său” …, ce exprimă chintesenţa virtuţilor neamului românesc, aprecieri care se află înscrise şi pe statuia din bronz, înaltă de 5 m, a marelui voievod din centrul civic al urbei, operă a sculptorului ieşean, Eftimie Bârleanu. Printr-o hotărâre a autorităţilor locale, începând cu anul 1997, Ştefan cel Mare şi Sfânt a devenit patronul spiritual al judeţului Vaslui - efigia sa fiind emblematică în cadrul unor manifestări culturale şi spirituale din această zonă..
Asupra acestei domnii s-au aplecat mari istorici, dintre care amintim: C.C. Giurescu, Nicolae Grigoraş, Şerban Papacostea, Ion Cupşa, C. Rezachievici, Gh. Duzinchevici etc. Cea mai importantă carte despre Ştefan cel Mare aparţine lui N. Iorga. A apărut în 1904 și a circulat clandestin în Bucovina, contribuind la întărirea conştinţei naţionale din această provincie a ţării.
În amintirea faptelor sale de vitejie înfăptuite de marele voievod pe aceste meleaguri, la sud de Vaslui, la Secuia, s-a inaugurat în 1975, în prezenţa autorităţilor locale, cea mai frumoasă statuie ecvestră din ţară a lui Ştefan cel Mare, operă a sculptorului Mircea Ştefănescu care domină frumoasa vale a Bârladului. Pentru această lucrare, artistul a fost distins cu premiul naţional pentru sculptură pe 1975. Monumentul are o înălţime de 7 m şi o greutate de 19 tone de bronz, fiind aşezat pe un soclu de 8 m.
De asemenea, temporar în anii celui de-al doilea război mondial, statuia lui Ştefan cel Mare de la Chişinău cu crucea în mână, simbol al conştiinţei naţionale din Basarabia, a fost adăpostită în curtea Bisericii Sfântul Ioan din Vaslui, pentru a fi ferită de furia bolşevică.
Totodată, cea mai veche stradă din municipiu îi poartă numele, azi bulevardul Ştefan cel Mare, traversează urbea de la nord la sud. Numeroase instituţii, societăţi culturale din orașul Vaslui şi judeţ îi poartă numele, precum Muzeul Judeţean de Istorie, Şcoala nr. 5, Centrul Civic etc...
Aşadar, faptele măreţe ale viteazului domnitor să fie exemplu de virtute moral-creştină, de unitate, nu de dezbinare, în momentele importante ale românilor, într-o lume în schimbare și o societate secularizată, când sunt pervertite modelele istoriei naționale, iar educaţia patriotică este în declin. El rămâne o personalitate excepțională, marele voievod devenind o veritabilă icoană a neamului. Fie ca actele sale de vitejie să ne încălzească inimile şi să ne dea încredere în viitor.

Prof. Nicolae Ionescu

Inspector şcolar de specialitate la I.S.J. Vaslui, un dascăl cu reale calităţi didactice, cu vocaţie pentru învăţământ care prin activitatea sa şi-a pus amprenta asupra învăţământului istoric vasluian.
Realizările profesionale, promovarea gradelor didactice, înclinaţiile remarcabile spre cercetare, i-au adus consacrarea şi o bine meritată notorietate recomandându-l să îndeplinească funcţia de inspector de specialitate la I.S.J. Vaslui în perioada 1991 - 2005, septembrie - octombrie 2009 şi 1 septembrie 2012 şi în prezent.
Concomitent cu activitatea de inspector şcolar s-a impus şi ca profesor relizând lecţii de bună calitate care i-a determinat pe elevi să îndrăgească acest obiect care stă la baza culturii generale şi mai ales a culturii politice. Este o prezenţa activă în viaţa culturală a urbei, organizând multe activităţi în special de comemorare a unor evenimente istorice, publicând articole şi cărţi de istorie, participând la multe activităţi de formare continuă.

1. Historia, an, XI, nr. 115, iulie, 2011, p.77.

Bibliografie selectivă:

-Dan Berindei (coord.), Istoria Românilor, vol. III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
-Gh. Duzinchevici, Ştefan cel Mare şi epoca sa, Editura Politică, Bucureşti, 1973.
-N. Iorga, Istoria lui lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1904.
-Marian Lupu, Mic dicţionar pentru elevi, Editura Spot, Focşani, 1997.



adaugat pe 01/07/2019 00:35
DETALII
Conferința 'Provocări pentru industria It&C din România'
Ministrul Comunicațiilor deschide conferința „Provocări pentru industria IT&C din România”.

Grupul Universul Juridic și Camera de Comerț și Industrie a Muncipiului București, cu sprijinul ANIS și ANCOM, în parteneriat cu Kaspersky Lab și Wolters Kluwer România, organizează evenimentul „Provocări pentru industriile IT&C din România” în data de 28 iunie 2019, în Aula Carol I a Palatului CCIB.

Este o încercare ambițioasă de a obține, prin acest eveniment, o imagine actualizată a situației din domeniul sectoarelor software & servicii și telecomunicații din perspectiva celor mai recente prefaceri care țin de introducerea noilor tehnologii, a tranzacțiilor recente (fuziuni și achiziții), investiții, noi reglementări de ordin legislativ, fiscal și juridic.

În pofida unor predicții care anunță încetinirea creșterii economiei mondiale în 2019, presiunea exercitată de inovațiile din domeniul IT&C și de planurile asumate de marii jucători globali va determina companiile să-și continue investițiile și repoziționările organizaționale, generând o creștere globală a industriei IT de 4-6%.

Chiar dacă instabilitatea politică și fiscală a indus un oarecare pesimism în mediul de afaceri românesc, creșterea va fi continua și în acest an, susținută de exporturi. Această tendință se poate observa și din previziunile diviziei de software a Deutsche Bank cu privire la sectorul IT&C din România, care anticipează o nouă dublare a contribuţiei la PIB acestor industrii până în anul 2025, de la 6% la 12%.

Sursa: facebook.com
adaugat pe 28/06/2019 07:35
DETALII
Prognoza meteo pentru joi, 27 iunie

Joi, 27 iunie, vremea va deveni local canicularã în zonele de câmpie şi de podiş, iar disconfortul termic se va menţine accentuat în orele prânzului.

Cerul va fi variabil, cu înnorãri temporar accentuate din a doua parte a zilei când, vor fi perioade în care, local în nord-vest, în centru, nord şi nord-est, în zonele de deal şi la munte şi pe spaţii mici în restul ţãrii, se vor semnala averse, ce vor avea şi caracter torenţial, descãrcãri electrice, intensificãri de scurtã duratã ale vântului, vijelii şi cãderi de grindinã.

Temperaturile maxime se vor încadra între 29 şi 36 de grade, iar cele minime între 14 şi 24 de grade.

Sursa: antena3.ro
adaugat pe 27/06/2019 05:35
DETALII
Excursie de neuitat în România pentru profesorii și elevii români din Comrat
Zeci de profesori și elevi români din Comrat au trait o experiență de neuitat în România. Aceștia au avut ocazia să viziteze mai multe obiective din județele Suceava și Iași în cadrul unei excursii organizate de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (IEH), instituție aflată în subordinea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Episcopia Basarabiei de Sud.

In prima zi a excursiei, profesorii și elevii au vizitat Muzeul Mănăstirii Cămărzani, Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou și Cetatea Sucevei.
A doua zi a excursiei tematice în România a reprezentat o adevărată incursiune în istorie, în care participanții au descoperit, cu bucurie în suflete, elemente-simbol ale identității și spiritualității naționale românești: Mănăstirea Putna, Mănăstirea Sihăstria Putnei, Chilia lui Daniil Sihastrul, Mănăstirea Voroneț, Mănăstirile Sucevița și Moldovița. La Putna, cadrele didactice și elevii au admirat întregul ansamblu al mănăstirii, muzeul și mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dar și bustul Luceafărului poeziei românești – Mihai Eminescu, amplasat la intrare, în curtea complexului monahal, se arată într-un comunicat de presă al IEH.
În ultima zi a excursiei tematice, profesorii și elevii români au participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Humor, una dintre cele mai importante ctitorii ale evului mediu moldovenesc, inclusă în patrimonial mondial al UNESCO. Ulterior, grupul s-a deplasat la Iași, unde a vizitat Catedrala Mitropolitană, construită în stil neoclasic, dar și Palatul Culturii (sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”), ambele înscrise în Lista monumentelor istorice.

Sursa: infoprut.ro
adaugat pe 26/06/2019 00:35
DETALII
Episcopul Grigorie Leu în lupta pentru consolidarea Marii Uniri (II)
Sacrificiul meu nu trebuie plâns, ci doar urmat (Episcopul Grigorie Leu)

În curând, însă, devine ținta urmăririi operative și a șicanelor directe culminând cu discursul deputatului de tristă amintire, Alexandru Popescu-Ciorani, care a cerut imperativ în Adunarea Deputaților deferirea episcopului la Curtea Criminală) (17) . Prigoana asupra sa devine evidentă, fiind acuzat de opoziție hotărâtă la noua lege a cultelor care scotea Biserica din viața socială, de asocierea sa cu adversarii alegerii ca patriarh a lui Iustinian Marina, de aderare la Rugul Aprins etc.
Privite astăzi lucrurile din perspectivă istorică , trebuie să fim de acord că atitudinea cu anumite compromisuri în relația cu regimul comunist și acceptarea limitării activității bisericii, exclusiv la lăcașurile de cult pentru supraviețuirea credinței, acceptate de noul Patriarh, Iustinian Marina și Sfântul Sinod – au avut o justificare în contextul valurilor de arestări în rândul preoților din anii 50 ai secolului trecut, în momentele când Biserica Ortodoxă Română începea canonizările sfinților pământeni.
Totuși, autoritățile comuniste nu au trecut la arestarea Episcopului Grigorie Leu pentru că prestigiul său era prea mare, personalitatea sa devenise cunoscută și în Occident prin popularizarea acțiunilor ierarhului de fiul său Vasile Victor. Acesta, organiza românii ortodocși din diaspora și prezenta situația din România la postul de televiziune BBC din Anglia.
Lovitura de grație asupra Episcopului Grigorie Leu a fost dată prin promulgarea Legii Cultelor din 4 august 1948, prin care se prevedea desființarea Episcopiei Hușilor, alături de cea a Caransebeșului, limitarea numărului cultelor și restrângerea activității eclesiale în jurul lăcașului de cult. Biserica își pierdea astfel rolul social și misionar (18).
Lovitura era grea pentru ierarh și biserică, așa că episcopul s-a angajat cu trup și suflet pentru salvarea eparhiei sale pe toate căile posibile, oferindu-se ca jertfă: îndepărtați-mă pe mine, dar lăsați episcopia. În pastorala de la marele praznic al Nașterii Domnului din 25 decembrie 1948 îi îndemna pe credincioși să păstreze legăturile cu Biserica strămoșească și să nu uite învățăturile înaintașilor noștri. El își presimțea sfârșitul după ultima întâlnire eșuată cu primul ministru, Petru Groza, la 25 februarie 1949. În drum spre casă se simte rău și zilele următoare suferința se va acutiza, episcopul murind la numai patru zile (1 martie 1949) de la funesta întâlnire (19).

Așadar, Episcopul Grigorie Leu a apărat biserica și credincioșii săi, a militat pentru unitatea ei, menținând spiritul creștin, implicându-se în educația credincioșilor și a respectării rânduielilor bisericești. S-a opus cu fermitate sectarismului, secularizării și comunismului, considerând că acest regim este este cel mai mare dușman al creștinismuliui.
Documentele recent publicate, evidențiază, că activitatea Episcopului Grigorie de Argeș (1936-1940) și Huși (1940-1949), a fost pusă multă vreme la index în perioada comunistă, însă el a rămas în conștiința Bisericii ca slujitorul care a înțeles să meargă până la capăt în lupta cu regimul totalitar (20). Faptele sale au fost evidențiate abia după 1990, când preotul Nicolae Hurjui, fost director al Seminarului teologic Sf. Gheorghe din Roman, și-a susținut teza de doctorat cu privire la activitatea și personalitatea Episcopului Grigorie Leu, sub îndrumarea renumitului academician, Emilian Popescu. Ea a fost publicată în anul 2000, cu binecuvântarea chiriarhului de atunci al Eparhiei Hușilor, Ioachim Mareș, ca un gest de reparație morală față de înaintașul său (21).
Adeseori, istoria Bisericii Ortodoxe Române este prezentată tendențios prin negarea manifestărilor de opoziție față de regimul comunist și din acest motiv apelul la documente este o formă de cunoaștere a trecutului în cheie obiectivă și teologică. De aceea, apariția acestui prim volum de documente, la inițiativa și cu binecuvântarea Preasințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor este binevenită. Lucrarea cuprinde 375 de documente în cei 25 de ani de arhierie a episcopului martir și a apărut chiar în ziua de 1 martie 2019, când s-au comemorat 70 de ani de la trecerea la cele veșnice și a avut loc un simpozion național , dedicat ierarhului martir (22).
Sursele recente din arhive ilustrează activitatea pastoral-misionară, culturală, filantropică și economică a Episcopiei Hușilor, unde ierarhul s-a dedicat cu totul. Majoritatea documentelor îl prezintă pe Grigorie Leu în postura de misionar deosebit cu o activitate liturgică impresionantă. Permanent le cerea preoților din eparhie să slujească, să catehizeze, să se comporte ca modele în societate, să aibă grijă duhovnicească de enoriașii lor, să țină bisericile într-o curățenie exemplară și în autentică viață parohială. Uneori, îi mustra pe preoți fie pentru neglijență în actul pastoral sau liturgic, fie pentru atitudini necorespunzătoare în societate. Îi corecta și îndruma, reușind de multe ori să îi îndrepte, fără să facă apel la sancțiunile canonice, într-o perioadă când Biserica se confrunta cu două mari probleme : stilismul și sectarismul (23).
În predicile susținute cu diferite prilejuri amintea activitatea sa și a preoților militari în timpul Primului Război Mondial pentru a întări conștiința națională și dragostea de patrie a soldaților care se jertfeau pe front. Prin patriotismul care îl caracteriza, menționăm că Episcopul Grigorie Leu a fost în linia întâi a luptei care s-a dus pentru eliberarea provinciilor românești, Basarabia și Bucovina, în desăvârșirea Marii Uniri. A fost primul ierarh român care în 1919 a pășit în Chișinăul recent eliberat de bolșevism, fiind cel care i-a mângâiat pe basarabenii aflați în căutarea credinței strămoșești și cel care a propus primele măsuri de refacere social-economică a acestei provincii vitregite în istorie (24).

O latură importantă a activității Episcopului Grigorie Leu a fost educația religioasă a copiilor, acordându-le o atenție specială tinerilor, promovând ideea că așa cum vor fi educați , așa îi va avea țara. El pleda ca tinerii să fie formați în duhul Bisericii și al dragostei de patrie, pentru a deveni cetățeni de bază ai societății. Era sensibil la nevoile familiei, la acțiunile filantropice și la provocările timpului (25) .
O problemă care se regăsește frecvent în docmentele acestui volum este legată de relația cu factorul politic. De la începutul păstoririi sale, Grigorie Leu și-a propus să nu fie un slujbaș al politicianismului, al vreunei ideologii. Dorea ca în calitatea sa de arhiereu să conlucreze cu instituțiile politice pe baza unor relații de bună înțelegere între Biserică și Stat. El nu accepta ingerința politică în treburile Bisericii, așa cum s-a înâmplat în timpul când a fost egumen la Biserica Sf. Spiridon din Iași sau ca episcop la Argeș ( 1936-1940). De aceea, a refuzat categoric cedarea Palatului episcopal și transformarea Bisericii de la Curtea de Argeș în necropolă regală, înfruntându-l fățiș pe regele Carol al-II-lea. Acestea au fost motivele pentru care a admis să plece de la Argeș, unde începuse o laborioasă activitate pastoral-misionară, pentru a ajunge episcop pe meleagurile natale, într- perioadă când țara cunoștea frământări politice și grave amenințări externe. Divergențele cu regele Carol al-II-lea a făcut ca Episcopul Grigorie Leu să nu primească investitura monarhului în înscăunarea sa la Huși, conform procedurilor canonice și legale.
Episcopul Grigorie Leu a ajuns la conducerea eparhiei în momente tulburi pentru țară când presiunile continue ale marilor puteri totalitare în frunte cu Germania se manifestau tot mai mult asupra Europei și aduseseră România în pragul prăbușirii. Ierarhul era conștient de acest lucru și imediat după venirea la Huși a inițiat un amplu program pastoral, de încurajare a preoțimii și a credincioșilor, prin prezențe permanente în mijlocul parohiilor, până la cele mai îndepărtate sate, unde nu ajunsese vreodată un vlădică. Este alături de preoți și enoriași, când în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, multe locuințe și biserici au avut de suferit, inclusiv Catedrala Episcopală, iar altele s-au dărâmat. A binecuvântat și a mângâiat sufletele dezădăjduite ale credincioșilor față de provocările prin care trecea țara (26)
Episcopul Grigorie Leu a fost victima opresiunii din partea partidului stat instaurat în România în 1948. Conform unei note a Securității din 9 noiembrie același an, ierarhul edita revista Cronica Hușilor unde se publicau articole împotriva URSS, regimul sovietic fiind prezentat ca balaurul roșu care a distrus bisericile și omora preoții, interzicând cultura, civilizația și proprietatea (27). Așa cum reiese din documentele vremii, Episcopul Grigorie Leu și-a asumat prin cuvânt și rugăciune confruntarea directă cu diavolul roșu. A înființat un cerc de reîncreștinare unde se țineau predici, conferințe, cuvântări: duminica, miercurea și vinerea după amiaza la catedrala Episcopiei pentru a sustrage populația de la curentul ateist (28). Curajul mărturisirii sale în vremuri ostile bisericii, izvora din curățenia morală și din puterea rugăciunii. Astfel, în circulara din 6 august 1941, ziua Schimbării la Față a Domnului, Episcopul Grigorie Leu, aflat în vizită în Basarabia și pentru a doua oară la Chișinău, îndemna pe preoți la misiune responsabilă și rugăciune intensă: Să nu se piardă din vedere slujbele pentru biruința împotriva rătăcirii bolșevice, pentru izbăvirea din necazuri și nevoi, pentru pomenirea ostașilor morți în apărarea țării și credinței (29).
Atitudinea asumată, explicit și repetat, îndreptățesc afirmația că Episcopul Grigorie Leu a fost miracolul conștiinței Episcopiei Hușilor și implicit al Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce i-a atras moartea martirică, conchide PS. Episcop Ignatie. Actualul chiriarh al Eparhiei Hușilor, l-a numit patriarhul alb al Hușilor, asemănându-l cu patriarhul Iustinian, fiind un apropiat al acestuia, în vremea păstoririi sale în Moldova (30).
Așadar, Episcopul martir Grigorie Leu râmâne în conștiința colectivă a neamului nostru prin scrisorile pastorale, circularele și învățăturile adresate preoților sau credincioșilor din eparhie. Personalitatea sa mărturisitoare este ea însăși un manifest adresat celor care mai simpatizează cu ideologia comunistă și îi pun în umbră ororile, ierarhul fiind exponentul declarat al rezistenței anticomuniste (31). Fie ca îndemnurile sale pastorale pentru păstrarea credinței ortodoxe și a conștiinței naționale să ne încălzească inimile şi să ne dea încredere în viitor. Partea I

Prof. Nicolae Ionescu

Inspector şcolar de specialitate la I.S.J. Vaslui, un dascăl cu reale calităţi didactice, cu vocaţie pentru învăţământ care prin activitatea sa şi-a pus amprenta asupra învăţământului istoric vasluian.
Realizările profesionale, promovarea gradelor didactice, înclinaţiile remarcabile spre cercetare, i-au adus consacrarea şi o bine meritată notorietate recomandându-l să îndeplinească funcţia de inspector de specialitate la I.S.J. Vaslui în perioada 1991 - 2005, septembrie - octombrie 2009 şi 1 septembrie 2012 şi în prezent.
Concomitent cu activitatea de inspector şcolar s-a impus şi ca profesor relizând lecţii de bună calitate care i-a determinat pe elevi să îndrăgească acest obiect care stă la baza culturii generale şi mai ales a culturii politice. Este o prezenţa activă în viaţa culturală a urbei, organizând multe activităţi în special de comemorare a unor evenimente istorice, publicând articole şi cărţi de istorie, participând la multe activităţi de formare continuă.

17. Ibidem, pp.685-689.
18. Ibidem,
19. Ibidem, p. 805.
20. Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cătălin Luchian, op cit, p..13.
21. Nicolae Hurjui, Episcopul Grigorie Leu-omul și fapta,, Huși, Episcopia Hușilor, 2000.
22. Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cătălin Luchian, op. cit., p.14.
23. Ibidem, p.15
24. Ibidem, p. 17
25. Ibidem, p. 16.
26. Ibidem, p.17.
27. Episcopul Ignatie, Episcopul Grigorie Leu, miracolul conștiinței Episcopiei Hușilor în Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cătălin Luchian, Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente (1924-1949) , Editura Doxologia, Iași, 2019, p. 6.
28. Ibidem,
29. Ibidem, p.352.
30. Ibidem, pp 6-.7.
31. Ibidem, p.10.


adaugat pe 24/06/2019 06:35
DETALII
Episcopul Grigorie Leu în lupta pentru consolidarea Marii Uniri (I)
Sacrificiul meu nu trebuie plâns, ci doar urmat (Episcopul Grigorie Leu)

Întotdeauna Biserica Ortodoxă Română a cultivat conștiința unității de credință și neam, contribuind la pregătirea Marii Uniri. Însuși Imnul actual al Românilor în ultima strofă (a-XI-a) evidențiază rolul „preoților cu crucea în frunte, căci oastea e creștină” în lupta pentru unitate, independență, credință, demnitate ca o permanență a istoriei naționale.
Epopeea Războiului pentru Întregirea Neamului și de consolidare a Marii Uniri de la 1918 , a cuprins în vâltoarea sa nu numai ostașii, țăranii, învățătorii, ci și preoții mobilizați pe front care au fost adevărați apostoli și modele de urmat.
Un astfel de preot militar, apoi ierarh de seamă, născut pe meleagurile vasluiene, a fost și Grigorie Leu. A văzut lumina zilei la 2 mai 1881 în satul Țuțcani-comuna Mălușteni din fostul județ Covurlui, în familia preotului Costache Leu și a prezbiterei Sultana, într-o atmosferă de credință, care îi va influența viața spre mântuire, după cum afirma el mai târziu.(1) La îndemnul mamei sale urmează cursurile Seminarului Sf. Gheorghe din Roman ca bursier, finalizând studiile superioare la Iași și București. Slujește ca preot în comuna Oancea din Vrancea și se căsătorește cu Lucreția, având doi copii. Unul dintre ei, Vasile Victor, după o viață tumultoasă, ajunge arhiepiscop al Diasporei, fiind condamnat la moarte de regimul comunist.
Drumul martiric al vieții sale începe cu moartea soției după șase ani de căsnicie (1906), când va lua calea mântuirii. Urmează cursurile Facultății de Teologie din București pe care le încheie în 1910, după care este încadrat ca preot spiritual la Seminarul Central din București, unde activează până la izbucnirea primei conflagrații mondiale. La intrarea României în război se înrolează ca preot militar, acordând servicii religioase trupelor române.(2) Preotul Gheorghe Leu, viitorul episcop Grigorie de Argeș ( 1936-1940) și Huși (1940-1949)) era apreciat de generalul Ion Atanasiu ca unul din rarele exemple de preoți ce am întâlnit : un preot model, un apostol pentru soldați.(3) Constantin Nazarie, supervizorul preoților militari din Armata Română în Marele Război, îl stima și el pentru modul exemplar de care a dat dovadă în tratarea răniților. Era cinstit, cu sufletul curat, milos, fără slăbiciuni și plin de moralitate (…).(4)

În anii 1916-1918 a fost director al Seminarului Teologic din Ismail și în 1924 devine arhereu - vicar al Mitropoliei Iașilor, fiind apreciat de oamenii de cultură din perioada interbelică pentru activitatea neobosită în consolidarea României Mari. A fost unul dintre puținii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care a intrat în conflict cu regimul comunist. A murit la 1 martie 1949 și a fost înmormântat lângă Episcopul Iacov Antonovici, potrivit dorinței sale, în apropierea Catedralei Episcopale Sfinții Apostoli Petru și Pavel. La înmormântare au participat, printre alții, din partea Mitropoliei Moldovei P.Cuv. Arhimandrit Teoctist Arăpașu ( viitorul Patriarh al României-n.n) și preotul C. Nonea.(5) Recent mormintele episcopilor Iacov Antonovici, Grigorie Leu și ale arhimandritului Mina Dobzeu au fost restaurate și înfrumusețate prin osârdia actualului Episcop titular de Huși, P.S. Ignatie.

Viitorul Episcop Grigorie Leu încă din timpul Primului Război Mondial era preocupat de realitățile social-economice din Basarabia, revenită în 1918 la patria mamă și este numit director al Seminarului Melchisedec Episcopul din Ismail pe care îl conduce până în 1924, unde înfruntă un adevărat calvar al ostilităților. A trebuit să organizeze cu tact învățământul teologic în noile împrejurări și să facă față unor împotriviri deschise, însoțite de tensiuni etnice din partea unei populații dezorientate, rusofonă, dar și din partea forului ecleziastic local, încât după propria mărturisire lupta națională în cei șase ani de directorat a fost mai aprigă decît cea de pe front.(6)
Crezul, devotamentul și realizările sale nu vor trece neobservate, încât , în 1924 este chemat pentru slujire arhierească prin alegerea ca arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, păstorită de mitropolitul Pimen Georgescu, părintele său spiritual. În cei 12 ani de slujire mitropolitană îndeplinește și funcția de egumen al Epitropiei Sf. Spiridon din Iași, luptând cu sectarismul, ateismul, tendințele seculariste din societate, nefiind indiferent nici la frământările social- politice ale vremii, fiind apreciat de oamenii de cultură din perioada interbelică pentru activitatea neobosită în consolidarea României Mari.

La 30 aprilie 1936 este ales episcop titular de Argeș, implicându-se în rezolvarea numeroaselor probleme pe care biserica și societatea le aveau deopotrivă. A înființat un fond financiar pentru preoții și cântăreții vârstnici, iar pentru susținerea acțiunilor filantropice a înființat opt fundații.(7) Unele din acțiunile sale veneau și de la prietenia sa cu sociologul Dimmitrie Gusti, cel care a pus în valoare tradițiile țăranului și ale satului românesc. S-a îngrijit de frumoasele monumente din cuprinsul eparhiei, cărora le-a închinat câteva broșuri și a continuat cu ardoare activitatea pastoral-misionară în zonă.(8)
Pastorația sa la Curtea de Argeș s-a încheiat în 1940 din cauza unui conflict deschis cu regele Carol al II-lea în intenția acestuia de a transforma catedrala episcopală în necropolă regală. Ierarhul se opune categoric acestei dorințe imperative din partea monarhului: cui îi trebuie gropniță să-și construiască (...) nu să o ia făcută de alții avea să declare în disperare de cauză pentru că nimeni nu-l ajuta în atitudinea sa de apărare a valorilor spirituale ale unuia din cele mai vechi lăcașuri de cult.(9) Divergențele continuă vizavi de intenția Casei Regale de a prelua Palatul episcopal de la Curtea de Argeș și de dorința Patriarhului Miron Cristea de a muta sediul Episcopiei la Turnu Măgurele.(10)

Conflictul cu regele Carol al II-lea ia sfârșit prin numirea sa la 11 iunie 1940 ca titular la Episcopia Hușilor. Se împlinea o dorință din tinerețe, de a sluji pe meleagurile natale. Numai că întors acasă greutățile pe care le înfruntă sunt mai mari, determinate de instabilitatea politică, de distrugerile cutremurului din noiembrie 1940 și ale războiului, urmate de seceta cumplită din 1946. La acestea, se adăugau presiunile comuniștilor care preluau puterea treptat, cărora ierarhul locului trebuia să le răspundă ca părinte spiritual al eparhiei.(11)

Eliberarea Basarabiei de sub ocupația sovietică în vara anului 1941, îi oferă prilejul de a relua activitatea pastorală de pe vremea când era vicar al Mitropoliei Moldovei, având ca țel întărirea credinței creștine și vieții bisericești sub deviza să nu se piardă din vedere slujbele pentru biruință împotriva rătăcirii bolșevice.(12) În numeroasele vizite pastorale și misionare s- a străduit să repare efectele distrugerilor provocate de ocupantul sovietic, bucurându-se că filonul credinței nu dispăruse din sufletul popoprului. Cerea, totodată, preoților din Eparhia Hușilor să susțină moralul populației și să combată prin toate mijloacele propaganda ateistă, îndemnând clerul la catehizare și realizarea Împrumutului Reîntregirii.(13)

Chiriarhul locului reușește cu înțelepciune, răbdare și înțelegere să facă față greutăților cu mari riscuri, solicitând cu fermitate sprijinul autorităților în rezolvarea unor probleme economice ale Episcopiei Hușilor.(14) Dincolo de necazurile inerente, determinate de succesiunea evenimentelor, se dovedește a fi un vajnic apărător al credinței strămoșești, al bisericii și credincioșilor săi, înfruntând autoritățile vremii atunci când apărea o nedreptate sau un abuz. În acesată direcție se înscrie și refuzul categoric al ierarhului la solicitarea mareșalului Ion Antonescu ca Mănăstirea Dobrovăț să fie transformată în pușcărie, afirmând că: Datoria noastră, a slujitorilor este să ne coborâm între cei greșiți și să prefacem pușcăriile în mănăstiri și școli, să nu transformăm mănăstirile în pușcării.(15)

Grigorie Leu devine treptat un opozant al regimului comunist ateu, în care a văzut un adversar al bisericii, al poporului, al moralei creștine și învățăturilor lui Hristos. Trecutul închinat bisericii și neamului, intransigența față de sine și de misiunea încredințată, față de principiile morale și canonice de la care nu s-a abătut niciodată, îl fac să fie un adversar declarat al propagandei bolșevice. A vizitat numeroase parohii sărace din eparhie și din Basarabia, aducând prin cuvântul de învățătură mângâieri și binecuvântări credincioșilor copleșiți de ororile războiului și de curentul sectar.(16)

Noile autorități comuniste erau deranjate de faptul că Episcopul Grigorie Leu a participat la activ la campania din Basarabia și de poziția sa clar antisovietică. De aceea, ierarhul trebuia să împărtășească soarta celor 22 de înfăptuitori ai actului unirii Basarabiei cu țara mamă care mai trăiau și aveau să moară în deportări sau temnițele comuniste. Treptat, devine indezirabil pentru noul regim pentru că pastorația sa păstra același caracter al iubirii dintre oameni, al păcii și întrajutorării în spiritul moralei creștine. Refuza participarea la activitățile festiviste inițiate de noile autorități și nădăjduia în o rezolvare a situației printr-o intervenție străină, așa cum sperau mulți români. Partea a II-a

Prof. Nicolae Ionescu

Inspector şcolar de specialitate la I.S.J. Vaslui, un dascăl cu reale calităţi didactice, cu vocaţie pentru învăţământ care prin activitatea sa şi-a pus amprenta asupra învăţământului istoric vasluian.
Realizările profesionale, promovarea gradelor didactice, înclinaţiile remarcabile spre cercetare, i-au adus consacrarea şi o bine meritată notorietate recomandându-l să îndeplinească funcţia de inspector de specialitate la I.S.J. Vaslui în perioada 1991 - 2005, septembrie - octombrie 2009 şi 1 septembrie 2012 şi în prezent.
Concomitent cu activitatea de inspector şcolar s-a impus şi ca profesor relizând lecţii de bună calitate care i-a determinat pe elevi să îndrăgească acest obiect care stă la baza culturii generale şi mai ales a culturii politice. Este o prezenţa activă în viaţa culturală a urbei, organizând multe activităţi în special de comemorare a unor evenimente istorice, publicând articole şi cărţi de istorie, participând la multe activităţi de formare continuă.

1. Valeriu Lupu, Grigorie Leu-între conștiință și moarte martirică, revista Elanul, nr.205, martie 2019, p.14.
2. Ibidem,
3. Ibidem, 312
4. Pr. C. Nazarie, Activitatea preoților de armată din 1916-1918, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1921.
5. Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cătălin Luchian, Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente ( 1924-1949) , Editura Doxologia, Iași, 2019, pp..809-817.
6. Valeriu Lupu, art.cit., p. 15.
7. Ibidem,
8. XXX—Domnitorii și ierarhii Țării Românești-ctitoriile și mormintele lor, Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, 2009, p. 820.
9. Valeriu Lupu, art.cit., p. 15.
10. Adrian Nicolae Petcu, pr. Nicolae Cătălin Luchian, op.cit, pp.134-135.
11. Ibidem, p. 16.
12. Ibidem, pp.373-375.
13. Ibidem, pp. 398—401.
14. Ibidem, pp.376-378.
15. Ibidem, p. 531.
16. Ibidem, pp.522-542






adaugat pe 20/06/2019 06:35
DETALII
Veșnicia zilei de 15 iunie 1889… In Memoriam Mihai Eminescu
Eminescu a fost şi este susceptibil de a fi privit din foarte multe puncte de observaţie… Astăzi, unii merg cu demitizarea lui până acolo încât identifică tot felul de puncte mai puţin seducătoare din viaţă şi comportament, conturându-i un portret care nu seamănă cu fotografia din tinereţe. Pentru ceilalți, Eminescu a rămas omul „pământului nostru”, al esenţelor elementare, cufundat într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se în cosmos, în natură şi într-o istorie impermeabilă la modernitate.

Oricum/oricare ar fi percepțiile, integrala operei lui Eminescu şi-a găsit împlinirea după 100 de ani de la moartea poetului. Niciun popor nu şi-a permis să aştepte atât de mult cu o valoare naţională, fapt care îl determinase pe Constantin Noica să afirme: „Românii au două păcate: primul este că nu-l cunoaştem noi înşine pe Eminescu; al doilea, că nu-l facem cunoscut lumii aşa cum se cuvine.”

La 15 ianuarie 1850 (există și argumente în favoarea afirmației potrivit căreia trebuie invocată data de 20 decembrie 1849), s-a născut, în Botoșani, al șaptelea copil din familia Eminovici…

Se pare că Mihai și-a petrecut primii ani din viață la Botoșani…

Copilăria a fost plină de farmecul Ipoteștilor… Începând cu anul 2000, finisajul exterior şi interior al casei, mobilierul expus – parte original, parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – reînvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipoteşti, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moşia din sat.

Eminescu nu înseamnă doar Ipotești… În centrul istoric, lângă Biserica Uspenia, locul unde a fost botezat poetul, a existat o casă – cea în care a fost adus pe lume copilul Mihai/astăzi, un imobil degradat… Actuala Primărie adăpostea (pe la 1860-1865) Tribunalul districtului Botoșani; Eminescu a fost copist, câteva luni ale anului 1864. O casă retrocedată… doar atât? În 1868, într-o sală amenajată pentru spectacole de teatru, am fi găsit trupa condusă de Mihail Pascaly, avându-l ca sufleur pe Mihai Eminescu… Locuind, doar un an, în casa surorii sale Harieta (două camere de pe strada Pușkin), Eminescu a fost îngrijit în ultima parte a vieți. Ce amintește de acest loc? Plăcuța atârnată…

A frecventat școala primară greco-orientală din Cernăuți și gimnaziul din localitate, dar și-a întrerupt studiile (1863), inclusiv pentru a deveni copist (1865) în administrația din Botoșani /… mai târziu, sufleor și traducător în trupa lui Mihai Pascaly…

A continuat studiile la Cernăuți, având grijă de biblioteca profesorului său, Aron Pumnul…

Tot în 1866 începe colaborarea la revista „Familia” din Budapesta… Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu…

A absolvit numeroase cursuri (1872), la Viena (peste doi ani, la Berlin), întorcându-se în Botoșani…

Anterior, începuse colaborarea la revista ieșeană „Convorbiri literare”. Stabilindu-se în Iași, Maiorescu l-a numit director al „Bibliotecii Centrale” și revizor școlar pentru Iași, pentru Vaslui, deopotrivă cu faptul că a publicat în ziarul conservator „Timpul”…

În aprilie 1888, după îngrijirile primite de la sora sa, Harieta, a plecat dinspre Botoșani către București (însoțit de Veronica Micle), pentru ca, în februarie 1889 să fie internat, din nou, la „Sanatoriul Caritas” și să aducă veșnicia zilei de 15 iunie 1889…

Sursa: radioiasi.ro , Nicolae Tomescu (Redactor Șef)
adaugat pe 14/06/2019 06:35
DETALII
Premierul Viorica Dăncilă, vine în județul Vaslui
Primul Ministru al României, Viorica Dăncilă, va face astăzi o vizită de lucru în județul Vaslui. Una din destinațiile vizitei va fi Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde, alături de ministrul Sănătății, Sorina Pintea, delagația oficială va vizita noile clădiri ale unității de sănătate. În cadrul vizitei, Viorica Dăncilă va avea discuții cu reprezentanții Spitalului Județean de Urgență, dar și cu conducerea Consiliului Județean Vaslui și a Primăriei Vaslui.

Întrebat ce subiecte va aborda în discuțiile cu Viorica Dăncilă, primarul Vasile Pavăl a spus că va pune accent pe proiectele de dezvoltare și modul cum se derulează finanțările pe diferite investiții.

“Să vedem care sunt temele din zona administrativă. Vom prezenta problemele pe care le avem, modul de finanțare al diferitelor proiecte, chestiuni legate de descentralizare. De asemenea, vom aborda și situația proiectelor guvernamentale din care facem parte, modul cum acestea pot fi accelerate”, a spus Vasile Pavăl.

Din municipiul Vaslui, premierul se va deplasa în municipiul Bârlad, unde va vizita Spitalul “Elena Beldiman”. De asemenea, la Bârlad, vor fi semnate documentele necesare pentru reabilitarea și modernizarea a două licee, Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codreanu” și Liceul “Mihai Eminescu”.

După Bârlad, delegația oficială se va deplasa în orașul Murgeni, unde vor avea loc discuții cu autoritățile locale.

Următoarea oprire va avea loc în comuna Hoceni, pentru a fi vizitate investițiile realizate de autoritățile locale și spre a fi discutate problemele comunității.

Sursa: tvtotal.ro
adaugat pe 21/05/2019 00:35
DETALII
 postari mai vechi >>
 Categorii de stiri
Administratie
Politica
Economie
Locuri de munca
Justitie
Cultura
Sanatate
Educatie
Divertisment
Sport
Evenimente
Social
Meleaguri vasluiene
National
International
 Publicitate
 Categorii de videoclip-uri
Administratie
Politica
Educatie
Cultura
Divertisment
Sport
Evenimente
Social
Meleaguri vasluiene
National
 Urmariti-ne si pe Facebook!