Ni se spune de atat de multe ori poate in mod voit sau poate nu, poate in mod constient sau poate nu, ca suntem mici, urati si prosti, ca nimic bun nu vine din tinuturile astea... dar atunci ne incapatinam si mai mult sa aratam si noi ca poate desi... a trecut o gramada de timp de cand am pus umarul la oastea lui Stefan cel Mare in mlastinile de la Podul Inalt... si desi a trecut atat de mult timp de cand ne-am pierdut privilegiile castigate cu sange in luptele cu hoardele tatare la Movila lui Burcel... si de cand Dimitrie Cantemir nascut in Silisteni a devenit poate cel mai important om de cultura si stiinta roman din Evul Mediu... de cand vasluianul Nicolae Milescu Spatarul scria prima carte europeana despre civilizatia chineza... si de cand A.I. Cuza din Barlad si soata lui Elena din Solesti au pus bazele tarii noastre asa cum o stim noi astazi... de cand Constantin Turcanu, un taran viteaz de pe meleaguri vasluiene a creat un personaj de legenda pe nume Penes Curcanul... de cand Mihail Cerchez, un colonel barladean primea capitularea armatei otomane la Plevna ... de cand Alexandru Vlahuta nascut in Plesesti scria poate cel mai frumos ghid turistic si de suflet despre Romania Pitoreasca... de cand barladeanul Victor Ion Popa isi punea amprenta pe teatrul dramaturgic romanesc... de cand Emil Racovita de la Șurănești ducea spiritul romanesc pana in Antartica... de cand Maresalul Constantin Prezan de la Schinetea salva tara noastra in bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz... de cand vasluianul Constantin Tanase punea bazele teatrului romanesc de revista, de cand huseanul Alexandru Giugaru si vasluianul Ștefan Ciubotărașu ne incantau cu maiestria lor in filmele si piesele de teatru de la mijloc de secol XX... sau de cand Constantin Chirita nascut in Ibanesti scria seria Ciresarii - poate cele mai indragite carti ale copilariei noastre... da, desi toate astea au trecut de multa vreme, noi am ramas mai presus de toate... OAMENI de pe meleagurile vasluiene...